Statiunea Calimanesti

Ramnicu Valcea


Cozia si Capatanii din Carpatii Meridionali, pe ambele maluri ale raului Olt, la iesirea acestuia din defileu, fiind la 20 km nord de resedinta judetului, municipiul Ramnicu Valcea si la 80 km sud de municipiul Sibiu. Aceasta localitate, in care Mircea cel Batran a ctitorit manastirea Cozia, este cunoscuta inca din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zona. In anul 138 romanii cucerind Dacia ridica aici un castru de aparare in locul numit Bivolari sub poalele muntelui sfant al dacilor, Kogaionon (muntele Cozia de astazi), cunoscut sub numele de castrul roman “Arutela”, Arutela fiind denumirea romana a raului Olt. Constructia castrului a facut ca in jurul lui sa se dezvolte o asezare rurala bine inchegata si bine dezvoltata pe ambele maluri ale Oltului. Insa aceasta obste sateasca se va destrama in secolul V, fiind impartita intre conducatorii ei, Caliman, Serban, Stoian si Bogdan. Noile asezari se vor numi Calimanesti pe locul actualului oras, Stoienesti, Serbanesti pe dealul de sub masivul Cozia, si Bogdanesti la sud de actualul oras pe malul drept al Oltului.Calimanestiul are un trecut zbuciumat, determinat de imprejurarile istorice si sociale ale epocilor trecute. Satul lui Caliman, a luat fiinta in jurul manastirii Cozia. Legenda spune ca manastirea Cozia – de care este legata nasterea satului – a fost ridicata in apropierea alteia, zidita de Negru Voda, care se gaseste la poalele muntelui Capra, ceva mai la nord de manastirea Cozia. Intemeierea Principatelor Romane la 24 ianuarie 1859, gaseste in jurul manastirii Cozia un manunchi de case mici, satul Cozia, ce coborau pe poalele muntilor pana spre apa Oltului. “In aceste case isi traiau nevoile cativa romani care, poate faceau puntea de legatura dintre stramosii nostri daco-romani si noi romanii”. Localitatea sub denumirea de Calimanesti este atestata documentar prima data la 20 mai 1388 de catre Mircea cel Batran “…a binevoit domnia mea sa ridic din temelie o manastire…la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost mai inainte satul boierului domniei mele Nan Udoba pe care cu dragoste si multa osardie, dupa voia domniei mele, l-a inchinat mai inainte zisei manastiri”. In afara de manastirea Cozia ctitorie a marelui voievod Mircea cel Batran, unde se afla locul de vesnica odihna al sau si al maicii Teofana, mama celui care la inceputul veacului al XVII-lea a realizat prima unire a principatelor romane, Mihai Viteazul, se mai gasesc Schitul Ostrov si manastirile Turnu si Stanisoara construite in diferite epoci ale istoriei. Calimanestiul,a fost vizitat dealungul existentei sale de oameni deosebiti ai culturii romane. Amintim, ca Mihai Eminescu, poetul national al romanilor, trecand prin aceasta asezare venind dinspre Ardeal si vizitand manastirea Cozia, in anul 1882, face o remarca zguduitoare a starii de fapt a ceea ce ajunsese locasul ctitorit si totodata loc de odihna vesnica a marelui domn Mircea cel Batran. Arata poetul in ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: “Cozia, unde este imormantat Mircea I, cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana in mare, Cozia locul unde e imormantata familia lui Mihai voda Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime ca tara – ce-a devenit aceasta? Puscarie.”. Intr-o iarna geroasa a anului 1909, “poetul patimirii noastre”, Octavian Goga, a venit la Calimanesti pentru a pregati aparitia volumului “Ne cheama pamantul”. A stat intr-o casuta din Caciulata, aproape de malul Oltului inghetat, al acelui Olt caruia la Budapesta fiind, ii dedicase poezia cu acelasi nume, fara sa-l vada vreodata. Fiecare epoca si-a pus amprenta asupra localitatii, marturiile fiind pastrate si astazi, constituind pretuirea de care ele s-au bucurat din partea localnicilor.

Legenda spune ca un cioban se spovedeste calugarilor manastirii Cozia spunandu-le ca el s-a vindecat de “metehnele trupului” scaldandu-se intr-un lac din “campul lui Caliman”. Crede ca acest lac are “puteri ceresti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile ranite s-au vindecat”. Calugarii au verificat marturia ciobanului si au gasit chiar in jurul manastirii izvoare de unde “cura piatra pucioasa”. Mesteri in a vindeca diferite “metehne ale trupului” construiesc pe langa manastire o “bolnita” (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin sa se trateze. Insusi ctitorul manastirii Cozia domnitorul Mircea cel Batran a venit si s-a tratat aici la batranete. Mai tarziu va veni spre vindecare si urmasul sau Matei Basarab. Pe la jumatatea secolului XIX doctorul Carol Davila recomanda imparatului Napoleon al III-lea, care suferea de o boala a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Caciulata. Apa era imbuteliata si dusa cu postalionul la Paris. De asemeni Franz Joseph, regele Austro-Ungariei a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Caciulata. Datorita faimei apelor miraculoase statiunea Calimanesti nu a mai parcurs toate etapele dezvoltarii de la catun la sat, comuna, oras, ci a trecut direct la stadiul de statiune. Frumusetea locurilor este aceea care-i determina pe marii potentati ai inceputului de secol XX sa-si construiasca splendide vile in stil elvetian, un sanatoriu si cazinouri (cladirea actualei biblioteci si unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacantelor intr-un peisaj incantator a Vaii Oltului, plina de verdeata si de aerul curat al muntilor. Dupa 1900 la Calimanesti se construieste “Hotel Central”, dotat cu o baza de tratament, la inceput bai, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Tot odata pacientii fac si cure interne cu ape minerale de la izvoarele care se afla atat la Calimanesti-Centru, cat si la Caciulata. In anul 1912, pe insula Ostrov, unica insula a raului Olt locuibila, de fapt unica insula a unui rau interior din Romania, in cadrul mirific al unei paduri seculare de brad se construieste un cazinou in partea de sud la locul numit la Valtoare. In acest loc de-a lungul timpului au avut loc intreceri sportive ale inotatorilor locali. De asemeni a fost amenajata o popicarie si o scena, locul prezentarii unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturistii nu numai prin prezenta cazinoului, padurii seculare si susurului cristalin al apelor batranului Alutus. Insula a fost si este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab. De remarcat este faptul ca in anii 1975 – 1980, datorita lucrarilor de amenajare hidrotehnica a Oltului insula a fost suprainaltata, de asemeni si schitul, insa autoritatile de atunci au considerat ca nu este necesara si reconstructia cazinoului. Dar ce a fost mai dezastruos a fost ca toata padurea seculara a fost distrusa, aceea replantata nefiind nici pe departe de ceea ce a fost candva, si mai mult, fara niciun respect cel putin de o ctitorie a unuia din importantii domnitori ai neamului romanesc, ce sa mai discutam de un lacas de inchinaciune, langa schit au construit un strand. Dupa 1989, lucrurile au intrat intr-un fagas normal, insula fiind acum cedata schitului. Tot cu aceasta ocazie a lucrarilor hidro, au disparut si cele doua bacuri care traversau Oltul la Pausa si din insula Ostrov la fosta halta CFR, Calimanesti. Statiunea, in timp se extinde catre Caciulata unde exista izvoare termale si minerale din belsug, iar apoi catre Cozia, prin construirea de hoteluri si baze de tratament. La Pausa se afla una din cele mai mari tabere scolare si studentesti, locul unde generatii de elevi si studenti au petrecut clipe de neuitat ale vacantelor scolare. De aici au pornit in drumetii spre manastirile Turnu, Stanisoara, Cozia, ori Cornetu, Masa lui Traian (azi sub apele amenajerii hidroelectrice a Oltului) si muntele Cozia, magnificul urs de piatra culcat pe spate. Tot neuitate au ramas si serile dansante organizate pe terasele diferitelor vile. Industria de baza a orasului este cea a turismului balnear.

Cazare Ramnicu Valcea